DanishEnglishFrenchGermanItalianPortugueseRomanianRussianSpanish
DanishEnglishFrenchGermanItalianPortugueseRomanianRussianSpanish

Adevărul despre caritatea creștină

  • Pentru că bisericile sunt scutite de taxe, cetățeanul de rând plătește în jur de $925.00 pe an pentru a le suporta.
  • Potrivit Internal Revenue Service, donațiile pentru biserici depășesc în total suma 19 MILIARDE de dolari pe an. Aici nu sunt incluse profiturile din afaceri, acțiunile la bursă, serviciile pe care le întrețin (nunți, botezuri) sau articolele pe care le vând (lumânări, icoane, etc.)
  • Biserica mormonă colectează peste 4,3 miliarde de dolari pe an de la proprii ei membrii și alte 400 de milioane de dolari din multele întreprinderi comerciale achiziționate cu bani scutiți de taxe.
  • Numai în Texas, bisericile deține afaceri imobiliare de 81 miliarde de dolari, iar în Los Angeles valoarea acesteia se ridică la 1,3 miliarde de dolari. Ia în calcul și afacerile imobiliare pe care le dețin în New York, Chicago, Boston și în celelalte state … suma e năucitoare.
  • Fiecare ban pentru care bisericile nu plătesc taxe, tu ca persoană contribuabilă trebuie să compenseze pentru acestea.
  • Crescând în putere și influență, bisericile creștine dețin 20-25% din întreaga afacere imobiliară din America. 1

 

În 1993, capelanul casei reprezentative a Americii, a avut un salariu de 115.300 de dolari. Capelanul senatului, a avut un salariu asemănător, cu un extra buget de 300.000 de dolari pentru salariile secretarilor și pentru taxele de birou.

Pe tema avorturilor … fără îndoială acesta rămâne la atitudinea fiecăruia, însă vreau să expun lucrurile care au loc în culisele mișcărilor creștine „pro-viață”.

Mai întâi de toate vreau să menționez că, dacă creștinismul nu ne-ar fi pus și în domeniul acesta bețe în roate, ar fi existat contracepții efective. Abstinența nu este sănătoasă și nu funcționează.

Cât despre poziția fermă a bisericilor creștine în interzicerea contracepției și a avortului, aceasta este o escrocherie aducătoare de bani. Copiii sunt aceia care plătesc. Intențiile din spatele acestei propagande care sunt făcute cunoscute publicului, vin sub pretextul bunei conștiințe și a umanitarismului. Însă, în spatele cortinei, descoperim adevărata realitate.

Ateiștii americani au expus-o pe „maica Tereza” acum câțiva ani. Această femeie a primit milioane – dacă nu mai mult –  sub formă de donații. Cea mai mare parte din bani s-au evaporat fără urme.

Cel mai mare număr dintre victimele mișcărilor „pro-life” sunt din țările lumii a treia. Cele mai multe din țările din Africa, America Centrală și de Sud și din Asia; au fost exploatate și infectate de creștinism. Misionarii se întorc din nou și din nou în aceste zone ale lumii pentru că acești oameni sunt săraci și analfabeți, ceea ce îi face gazde perfecte pentru agenda lor vicioasă.

Pentru a hrăni, îmbrăca și adăposti o persoană în cele mai multe dintre aceste locuri, costă numai 10 cenți pe zi și un bol cu orez. Copiii umblă ogârjiți pe străzi, îmbrăcați numai cu vechituri și cârpe. Mortalitatea este foarte ridicată și bisericile creștine se folosesc de acest fapt pentru a strânge milioane peste milioane de dolari sub formă de donații scutite de plată, pentru „a le da”acestor copii. Realitatea tristă e că puțin sau chiar nimic din aceste donații, ajung la acești copii. Datorită faptului că nivelul mortalității infantile – datorită foametei și a bolilor – este unul ridicat, bisericile catolice exploatează acest lucru prin interzicerea contracepției și a avortului. În schimb, asta le oferă bisericilor alți copii pe care să îi folosească drept motiv pentru a cere credincioșilor să doneze și mai mulți bani … și uite așa, copiii nefericiți din aceste zone continuă să se nască și apoi să sufere, plătind astfel prețul pentru lăcomia bisericilor creștine. Pe lângă asta, mulți dintre copiii care supraviețuiesc, sunt mai apoi folosiți în mod vicios și brutal ca forță de muncă ieftină; în traducere, asta înseamnă sclavie. Corporațiile și monopolurile deținute sau operate de evrei, vor mână ieftină de muncă, vor sclavi pe care să îi muncească în mod sistematic, pe nimic, până cad morți; fără a se diferenția cu ceva de comunismul evreiesc.

Cu toate donațiile occidentalilor, bisericile creștine ar fi putut asigura cu ușurință un trai decent întregii populații din țările lumii a treia. Însă situația acestor nefericiți sfârșește a fii doar modalitate de făcut mai muți bani de către creștinism. În cazurile rare în care acești lideri creștini sunt investigați de autorități, nelegiuirile de care se fac vinovați sunt nesfârșite. Biserica creștină cu toți banii și bogățiile ei scutite de taxe, s-au organizat într-un bloc puternic de vot, care mereu blochează orice tentativă de a schimba legislația țării. 

„Au constrâns atât de mulți senatori și reprezentativi, avându-și până și propriile lor grupuri de lobby, încât a fost practic imposibilă promulgarea unor legi care să-i forțeze să plătească taxe, permițându-și astfel să continue să crească în putere cu fonduri nelimitate.” 2

În Mexic, oameni săraci, desculți și cu cârpe în loc de îmbrăcăminte, merg pe jos și 15 mile în căldură dogoritoare, pentru a participa la serviciile unei biserici generoase care le ia un procent din venituri și asta în timp ce ei trăiesc în condiții de mahala, în case cu podea de pământ și cu un acoperiș de tablă ondulată. Bisericile sunt decorate cu aur și continuă să stoarcă zeciuiala din acești oameni.

Caritatea creștină e o prefăcătorie. Dau săracilor pe atât de puțin pe cât posibil, de ochii oamenilor, pentru a-și putea păstra imaginea de umanitarism, însă cea mai mare parte din aceste donații căptușesc buzunarele preoților și pastorilor și sunt canalizate în activități criminale organizate și pentru avansarea comunismului evreiesc. Problemele cu care oamenii vin la ei sunt arareori sau chiar niciodată rezolvate. Le spun dependenților de droguri să se roage, etc. Sunt ținuți departe de meditația de împuternicire și de cunoștința despre suflet, care le-ar vindeca aceste dorințe. Oamenii rămân schilozi în sistemul creștin și sunt exploatați. Aceia care vin la „isus” se pot simți mai bine dată fiind emoția de moment, însă „isus” nu durează mult și persoana se trezește intrând la apă chiar mai rău decât înainte; „isus” nu dă doi bani pe ei, ci îi folosește până nu mai poate, apoi îi aruncă la gunoi.

Cea mai mare parte din donațiile creștine ajung în fonduri pentru război și în activități criminale.

În „consiliul național și global al bisericilor” sunt incluse bisericile luterane, episcopale, baptiste, prezbiteriene, metodiste, precum și alte dominațiuni. 

„Consiliul Global și cel Național al Bisericilor și afiliatele acestora, susținute prin donațiile bisericești, ajută la finanțarea diverselor războaie și operațiuni secrete. Bisericile magistrale susțin cauzele și crimele aripii de stânga, în timp ce bisericile fundamentaliste susțin cauzele și crimele aripii de dreapta. Sângele vărsat e pe mâna fiecărui donator.”

„Într-o mărturie zguduitoare pe care John Stockwell, un fost ofițer CIA a dat-o la Universitatea Americană din Washington DC și care a fost televizată pe canalul C-Span, 12 decembrie 1989, acesta a vorbit despre felul în care unii misionari creștini dădeau buzna în bordeiele din satele inocente pe care le evanghelizau. Acesta i-a văzut cum au târât un bărbat afară din casă și l-au castrat în fața soției și a copiilor acestuia. Mai apoi, acești sălbateci i-au violat soția, după care i-au tăiat sânii jos cu baionetele. Copiii terifiați ai acestora au fost forțați să privească întreaga scenă. Repet, aceste atrocități au fost finanțate, în parte, din banii pe care oamenii îi pun în colectele și urnele de donații și ale bisericii; în schimb, bisericile le spun credincioșilor că aceste colecte speciale sunt trimise în „fondul global pentru combaterea foamei.” Parte din tragedie e faptul că nicaraguanii sunt un popor minunat, îi iubesc pe americani și încă nu pot înțelege de ce aceștia le-ar face una ca asta.” 3 

„Isus” nu-i vindecă pe dependenții de droguri

Nu este decât o coșarcă imensă de colectat bani și de exploatare a ființelor umane. Dacă vrei să scapi de un lucru, acesta trebuie înlocuit cu altceva; nu cu un gol. De regulă, victimele creștine o iau repede la vale, la scurtă vreme după convertire. Oamenii cu dependențe serioase de droguri trebuie să-și trateze slăbiciunea și găurile pe care le au în aură și să se împuternicească cu energia de care au nevoie pentru a nu se trezi din nou înapoi în problema din care au plecat. Bisericile creștine nu le oferă nimic de acest fel. În schimb, acestea îi ademenesc pe amărâții care caută cu disperare ajutor, cu scopul de a-i exploata de puținii bani pe care au. Victima plătește sume mari de bani și în schimb i se dă noi probleme, pe care nu le avea înainte de a se converti. Nazarineanul stoarce victima de încrederea de sine, de confidența și de energiile vitale ale acesteia, împingând-o prin asta spre punctul de ceda din nou dependenței. Odată reîntoarsă în dependență, victimei i se spune că este un „păcătos” care trebuie să se pocăiască (lucru care îi slăbește și mai mult încrederea de sine, simțul valorii personale și confidența în propriile puteri, lucruri de care dependentul are atât de multă nevoie pentru a depăși dependența). Prin asta se creează un cerc vicios al cruzimii și al exploatării umane.

Satan ne oferă tărie, încredere de sine și puterea prin care putem depăși dependențele de droguri. Când aura și chakrele îți sunt sănătoase, nu tânjești după aceste substanțe, în încercarea de a compensa deficiențele psihice.

În încheiere, serviciile sociale prin departamentele de ajutorare, împreună cu alte agenții statale/guvernamentale; sau altele precum Crucea Roșie, toate depun de o mie de ori mai mult efort pentru a-i ajuta pe neprivilegiați și pe cei loviți de sărăcie, decât a făcut vreodată bisericile creștine. Pe lângă asta, spre deosebire de bisericile creștine, aceste agenții mai sus amintite nu îți cer nici libertatea la schimb, nici mintea și nici sufletul tău.

_____________

Referințe:

1) The Book Your church Doesn’t Want You To Read, de Tom C. Leedom, ediția 1993

2) Idem. Capitolul intitulat „The Tax-Free Ride” paginile 341-349

3) Idem